A fura pe Dumnezeu

Prin uşa împinsă violent cu piciorul, năvăleşte Igor Trozik, poliţistul însărcinat cu arestarea creştinilor.

- Adunaţi-vă lucrurile repede! Am să vă duc de aici, strigă el bătrânului pastor care tocmai îşi bea ceaiul.

Fără a cere permisiunea, poliţistul începe să cotrobăie prin casă: deschide dulapurile, răstoarnă scaunele, ... răscoleşte prin sertare punînd totul cu susul în jos, supraveghind în acelaşi timp cu coada ochiului, pastorul care îşi bea liniştit ceaiul.

-Vreţi o ceaşcă de ceai, întreabă acesta blând?

Igor Trozik ezită puţin, dar cum afară este foarte ger, răspunde mormăind:

- Da, aş vrea puţin.

Pastorul începe să pregătească o ceaşcă de ceai pentru Igor.

Cu un aer neîncrezător, poliţistul urmăreşte fiecare gest al pastorului. Continuînd să caute prin dulapuri, loveşte la un moment dat o etajeră. O carte de cântări se desprinde după raft şi căzînd pe masă se deschide.

Instinctiv, Igor Trozik citeşte o strofă:

« O Doamne, privind la jertfa ta,

Sufletul meu s-a tulburat.

Pentru mine Tu te-i dat,

Acum sunt păcătos iertat. »

Aceste cuvinte au făcut să încolţească în mintea lui Igor, amintirea mamei sale, singura persoană care l-a iubit cu adevarat ... Îşi aminti cum altă dată a cântat aceste cuvinte pe genunchii mamei lui.

Vocea pastorului care la rândul său îi observa mişcările şi gesturile, îl smulse din gândurile ce îl absorbiseră:

- Vreţi să cântăm împreuna această cântare?

Igor Trozik tresare ca şi cum ar fi fost demascat :

- Destul cu pocăinţa voastră, murmură el printre dinţi.

Luând ceaşca cu ceai, continuă:

- Evident, ca toţi ceilalţi oameni mă consideraţi un monstru !

- Nu un monstru, ci mai degrabă un hoţ, zise pastorul.

- Eu hoţ, ţipă poliţistul?

- Atenţie să nu răsturnaţi ceaiul, zise pastorul.

Cele auzite înseamnă prea mult pentru Igor Trozik. Ameninţător înaintează spre pastor:

- Şi pe cine am furat?

- Pe Dumnezeu, răspunse bătrânul ridicînd ochii senini spre poliţist. Isus Hristos a murit pentru păcatele dumneavoastră şi ale mele. Dacă refuzăm acest lucru, îl furăm pe Dumnezeu. El vrea să facă pace cu noi şi vrea să ne salveze.

- Dumnezeu vrea să mă salveze! Ha, ha! Ia uitaţi-vă la mâinile mele: ştiţi cât sânge au vărsat aceste mâini? Crucea voastra nu este pentru mine, sunt mult prea păcătos ca să fiu iertat.  

Pastorul îl fixa un moment cu privirea-i liniştită şi apoi îi zise:

- Chiar dacă aţi faceţi de zece ori mai mult, să nu uitaţi că dragostea lui Dumnezeu va rămâne mereu aceeaşi, gata să ierte toată răutatea dumneavoastră, oricât de mare ar fi ea.

De această dată poliţistul nu raspunde nimic. Atins în inimă de aceste ultime cuvinte pe care Dumnezeu le-a pus în gura pastorului, se simte învins. Copleşit de dragostea pe care Dumnezeu o revarsă peste toţi oamenii, rămâne tăcut pe scaunul lui.

De mult timp adunarea de rugăciune nu mai fusese atât de binecuvântată ca în acea seară. Credincioşii atunaţi pentru rugăciune s-au temut văzînd poliţistul sosind, dar au înţeles imediat că îndurarea cea mare a lui Dumnezeu este pentru toţi şi că Isus este Salvator pentru orice om oricât de păcătos ar fi.