Eu te voi păzi

Surprinse de noapte şi în pană de lumină, două misionare se regăsesc în plin câmp tailandez. După ce se încredinţează în mâna Domnului, nu zăbovesc şi se culcă sub cerul liber.

A doua zi îşi reiau călătoria şi după mai multe ceasuri de mers ajung la staţiunea misionară pe care o căutau. După câteva zile un necunoscut vine la centrul misionar cerând să vorbească cu cele doua tinere nou sosite:

- Aşa-i că nu mă cunoaşteţi? Eu totuşi vă cunosc!

Văzând că tinerele nu izbutesc să-şi amintească nimic în legătură cu el, necunoscutul le întrebă:

- Vă amintiţi de noaptea în care v-aţi oprit în câmp şi aţi dormit sub cerul liber?

Cu mai mulţi prieteni eram ascunşi în tufişuri gata să vă furăm bagajele atunci când adormeaţi. Când ne-am apropiat de voi am văzut de jur împrejurul vostru soldaţi înarmaţi care vă păzeau.

- Soldaţi? Noi eram totuşi singure.

- Ba, erau soldaţi, insistă omul. Chiar i-am şi numărat. Erau şaisprezece. De aceea am plecat cât mai repede.

Câteva zile mai târziu misionarele şi-au amintit că în acea seară, cele şaisprezece persoane care au participat la adunarea de rugăciune s-au rugat în mod special pentru ele şi pentru călătoria lor.

"Da, El nu va ingădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita" (Ps. 121:3).