Gozola

Gozola locuieşte într-un mic sat din jungla africană şi această poveste niciodată nu ar fi fost scrisă dacă el nu s-ar fi îmbolnăvit. Într-o zi, auzind vorbindu-se despre misiune, tatăl său îl luă şi-l duse până la spitalul unde albii cu puteri miraculoase îi fac sănătoşi pe toţi aceia ce vin la ei.

La spitalul misiunii tânărul Gozola găsi mai mult decât sănătatea trupească: auzind despre Domnul Isus Hristos el îşi predă viaţa minunatului Salvator care iartă şi eliberează de orice păcat. Era conştient că acum trebuia să renunţe la băutură, la fumat şi la sărbătorile păgâne.

Odată întors la el în sat începu să fie persecutat. Vrăjitorul, cel mai bun prieten al căpeteniei tribului se temea ca Gozola să nu-i răpească dominaţia spirituală. Dacă tinerii se converteau la creştinism vrăjitorul pierdea o bună parte din veniturile lui. Nu s-ar fi mai cumpărat nici idoli, nici amulete şi nu s-ar fi mai oferit spiritelor sacrificii costisitoare. Vrăjitoriile lui deveneau inutile.

Gozola este astfel persecutat în multe feluri dar el nu îşi pierde curajul şi continuă să vorbească despre Isus Hristos Salvatorul său.

Într-o zi, unul din oamenii cei mai importanţi din sat organizează un banchet în cinstea căsătoriei fiului său. Când serbarea est în toi se aude că Buha, fiul căpeteniei, un băieţel de şase ani a dispărut.

Toată lumea porneşte în căutarea lui. Îl descoperă într-un târziu în mijlocul râului pe o insuliţă de nisip. Cum a ajuns copilul acolo, nimeni nu ştie.

Din nefericire micuţul Buha nu scapă neobservat privirilor flămânde ale crocodililor care înconjurară insuliţa gata să îl devoreze. Dându-şi seama că pieirea micuţului este tot mai iminentă, oamenii din sat, adunaţi pe ţărmul apei, încep să scoată strigăte de groază.

Văzând nenorocirea ce paşte pe fiul său, şeful tribului vrea să se arunce-n apă. Este împiedicat însă de sătenii care-l conving că aceasta ar însemna ca atât el cât şi copilul lui să fie pradă crocodililor.

Şeful se întoarce spre vrăjitor:

- Este momentul să faci un farmec şi să ceri spiritelor să împiedice crocodilii să mănânce pe Buha.

- Nu pot face nimic, zice el. Este marele Gnona (crocodil). Magia mea nu poate salva fiul tău.

- Fermecătoriile tale ar fi trebuit să fie mai mari decât Gnona, zice tatăl nefericit. Aruncă-te în râu şi fă magiile tale întunecate.

Vrăjitorul rămâne însă neputincios pe uscat. Nu are chef să-şi rişte viaţa pentru Buha.

Pe neaşteptate se apropie Gozola:

- Îţi este teamă, zice el vrăjitorului. Cu toate farmecele tale nu îndrăzneşti să te apropi de crocodil!

- Mie nu îmi este teamă de nimic, zice vrăjitorul furios.

- Doar de crocodili, zice Gozola. Puterea ta miraculoasă este incapabilă să salveze o viaţă, chiar şi pe aceea a căpeteniei tale. Dacă nu poţi salva acest copil înseamnă nu doar că n-ai credinţă în dumnezeii tăi dar şi că tu şi dumnezeii tăi sunteţi nişte mincinoşi. Dumnezeul pe care eu îl ador şi căruia mă închin este un Dumnezeu puternic. El este Cel ce mă va păzi de crocodili şi va salva pe Buha.

- Gozola, dacă tu salvezi pe fiul meu, strigă căpetenia, voi şti că Dumnezeul tău este viu şi îţi jur că eu şi tribul meu îl vom adora.

După ce se rugă lui Dumnezeu Gozola se aruncă în apa râului. În timp ce el înnota din răsputeri, mulţimea de pe mal urla, ţipa şi chiuia pentru a speria crocodilii. Crocodilii înspăimântaţi de zgomot se îndepărtară şi Gozola putu să ajungă teafăr la insulă. Tânărul creştin încurajează băieţelul speriat încredinţându-l că va înnota împreună cu el şi vor merge împreună spre mal. Curajos, băieţelul se aruncă în apă şi ajutat de Gozola se îndreaptă spre ţărm.

Revenindu-şi din spaimă, crocodilii încep să-i urmărească. Cu ultimile-i puteri Gozola aşează copilul pe ţărm departe de colţii monştrilor. Nu este însă atât de rapid ca să se salveze şi pe el însuşi. Un crocodil îl prinde de picior şi îl trage în apă. Vrăjitorul radiază de bucurie. Vrăjmaşul lui a fost învins. Nu va mai avea cine vorbi oamenilor de Dumnezeu aşa încât să îi abată de la căile lor.

Căpetenia are timp doar să-şi îmbrăţişeze fiul şi numai ce aude:

- Gozola trăieşte!

În sfârşit un mic cortegiu se pune încet în mişcare. În frunte merge un om alb după care Gozola purtat de doi indigeni. Noii sosiţi se opresc şi Gozola pune piciorul jos. Şchiopătează dar este viu. Prezenţa lui îi uimeşte pe toţi. Toată lumea vrea să ştie cum a scăpat din colţii crocodililor.

Tânărul creştin se opreşte la o colibă şi cu vocea-i tremurândă povesteşte minunea ce Dumnezeu a făcut-o cu el.

A fost tras sub apă de crocodili şi şi-a pierdut repede cunoştinţa. Îşi reveni ceva mai târziu când era deja pe mal. A văzut atunci că un om alb era aplecat asupra lui şi îi examina rănile. I s-a povestit apoi cum vânătorul alb alertat de ţipetele tribului se apropie de râu şi văzînd drama a tras asupra crocodilului care rănit a lăsat prada.

- Vedeţi, zise Gozola, Dumnezeul meu este puternic şi m-a scăpat de crocodili!

Vrăjitorul fu alungat din sat iar căpetenia tribului, credincioasă promisiunii sale veni şi ascultă pe Gozola predicînd Evanghelia. Mulţi se întoarseră la Domnul Isus şi îl acceptară ca Salvator şi Domn al lor.