Moştenitor al cerului sau al pamântului?

- Ce-o fi mai vrând de la mine? se întreabă Gerard îndreptându-se spre biroul domnului Martin. O fi vrând oare să mă concedieze?

Nu sunt decât şase luni de când a fost angajat ca agricultor la fermă şi se simte aici de parcă ar fi lucrat de-o viaţă. Colegii sunt de toată isprava şi compania lor nu-i decât cântec şi voie bună; ceea ce nu îi place însă, este că dimineaţa trebuie să participe la rugăciune iar seara la citirea Bibliei.

Ajuns la uşa biroului, ciocăne şi intră sfios. Domnul Martin îl întâmpină cu un zâmbet prietenos.

- Gerard, zice el, m-am gândit să te las moştenitor.

Gerard rămâne uluit.

- Eşti singurul între noi, continuă domnul Martin, care nu este credincios şi când Domnul va veni, noi toţi vom pleca ... cu excepţia ta. În acel moment poţi să intri în posesia proprietăţii.

- Toata averea a mea! se gândeşte Gerard. O astfel de promisiune parcă-l face să-şi piardă minţile. De necrezut!

- Mulţumesc mult domnule Martin; sunt tare fericit gândindu-mă la o astfel de moştenire.

Gerard iese din birou. Să fie oare vis tot ce-a auzit? Aleargă repede la siloz.

- Îţi dai seama Robert, toată averea lui Martin va fi a mea! Ce minunat!

La sfârşitul zilei, când munca se termină, lucratorii de la fermă se strâng ca de obicei să citeasca Biblia. De-această dată însă, Gerard ascultă Cuvântul mai puţin ca oricând: se vede locuind în casa luxoasă a fermierului, conducînd maşina acestuia şi ocupîndu-se de lucrările agricole.

"Totul al meu, ce vis minunat!"

Seara, întorcându-se în camera lui mică şi modestă, Gerard îşi zice în sinea lui: cu cât Isus va veni mai repede cu atât mai curând voi fi patron. Acest gând în loc să-i aducă bucurie, îl face tot mai nefericit.

- Dar unde vor fi toţi ceilalţi când el va fi fermier?

Gerard cunoaşte destul de multe din Scriptură astfel încât el poate să-şi dea seama că domnul Martin şi toţi cei ce lucrează la fermă au în ei speranţa că în curând vor fi pentru totdeauna cu Domnul. Într-un târziu se urcă în pat şi stinge lumina. Cu toate acestea nu reuşeşte cu nici un chip să adoarmă. Tot se frământă ... se tot gândeşte ... şi meditează la cele petrecute. Ceea ce nu ştie el însă, este că mulţi din cei de la fermă se roagă pentru el.

La miezul nopţii domnul Martin se trezeşte tresărind.

- Gerard vrea să stea de vorbă cu dumneavoastră chiar acum dacă-i posibil, zice cineva.

- Ce s-a întamplat? zice domnul Martin intrând în camera unde Gerard transpirat tremură din tot trupul.

- Oh, domnule, nu vreau! Nu vreau!

- Ce nu vrei?

- Nu vreau să rămân pe pământ chiar dacă totul va fi al meu; vreau şi eu să merg acolo unde mergeţi dumneavoastră.

Domnul Martin se aşeză pe pat şi liniştit începe să vorbească lui Gerard despre casa Tatălui din cer, mult mai frumoasă decât proprietatea lui şi deschisă tuturor celor care şi-au pus încrederea în Domnul Isus Hristos.

-Nu ai vrea şi tu să fi un copil al lui Dumnezeu şi să pleci cu toţi ceilalţi?

Puţin după aceea domnul Martin şi Gerard se pleacă pe genunchi în rugaciune.

Gerard încetează să viseze la moştenire. În inima lui trăieşte acum nădejdea întâlnirii cu Domnul Isus care în curând va veni să îi ia pe ai săi la cer. El este fericit că în curând va fi răpit şi va fi pentru veşnicie cu Domnul Isus.