Nelu sudoru'

Dupã câteva zile petrecute cu soţia şi copiii, Nelu se întoarce pe şantier unde lucreazã ca sudor la o reţea de gaz natural.

Noaptea trece repede şi iatã-l a doua zi la lucru împreunã cu colegii. Dupã ce se încredinţeazã în mâna bunului sãu tatã, a Aceluia ce cunoaşte şi poate totul, îşi ia uneletele şi porneşte spre locul unde este trimis sã sudeze o noua conductã de gaz natural.

-       Ioane, închide gazul cã eu merg sã sudez conducta. Sã nu dai drumul la gaz pânã nu ţi-oi spune eu, zice Nelu celui ce se ocupã cu închiderea şi deschiderea robinetului de gaz la conducta principalã.

-       Bine Nelule, stai liniştit.

Nelu se coboarã aşadar în tranşee de unde nu mai poate vedea ce se petrece afarã. Groapa este destul de adâncã, dar la urma urmei ce conteazã este sã ai de lucru, sã faci treaba bine, sã îţi poţi întreţine familia şi sã îl mãrturiseşti pe Domnul prin viaţa ta. Aşadar Nelu se pune repede pe treabã. Munceşte cu spor şi dupã câteva ceasuri de lucru când nu îi mai rãmâne decât puţin ca sã termine, aude un fâsâit ….

-       Fssssss …

Prea târziu. Nelu nu mai are timp sã iasã din groapã şi la cât de adâncã este nici nu i-ar fi uşor. Singurul lucru pe care Nelu mai are timp sã îl spunã este « Doamne ai milã de mine ».

O clipã mai târziu iatã-l pe Nelu pe marginea gropii în care lucra. Este teafãr şi priveşte uluit în jur sã vadã pe acela care l-a salvat. Nu vede şi nu înţelege unde este acea mânã puternicã pe care a simţit-o înfiptã în spatele lui, care l-a smuls din foc şi care l-a cruţat de lovitura puternicã a exploziei.

Sa fie o-ntâmplare ? O iluzie ?

Nelu este tot mai convins cã mâna puternicã pe care a simţit-o-n spatele lui şi care l-a smuls din foc este mâna lui Dumnezeu, a Aceluia despre care se scrie în Isaia 59:1 « Nu, mâna Domnului nu este pres scurtã ca sã mântuiascã, nici urechea lui prea tare ca sã audã ».