Cel mai bogat om din vale

E dimineaţă. Domnul Godar merge în faţa ferestrei de la dormitor să privească la splendoarea răsăritului de soare, cu totul deosebit în acea zi.
“Ooo! Într-adevăr, am dormit atât de bine astă noapte“…
Din spatele munţilor câteva raze de soare se grăbesc să pătrundă prin fereastra deschisă mângâind cu gingăşie florile din glastră. Ziua se anunţă superbă. Niciodată domnul Godar nu s-a simţit parcă aşa de bine. Niciodată viaţa nu i s-a părut aşa de frumoasă. Şi pentru a începe cu bine ziua, ţesălându-şi calul, domnul Godar se hotărăşte să facă un tur întinsei moşii al cărui bogat proprietar este. Nu după mult timp, încalecă şi porneşte la drum. Savurează cu nesaţ aerul proaspăt al dimineţii scăldându-şi privirea în frumuseţea şi farmecul unui peisaj mirific. Ȋn răcoarea dimineţii admiră florile şi arborii de pe ale căror frunze roua nu se ridicase încă.

După un timp se opreşte lăsându-şi calul să pască într-o păşune cu iarbă deasă. Privirile-i se pierd în depărtările văii în timp ce nu departe de el, credinciosul lui fermier, bătrânul Ians, se aşează ostenit la umbra unui copac. Domnul Godar se îndreaptă spre el.
- Hei Ians! Cum îţi merge azi?
Ians, în loc să răspundă, cu fruntea plecată, păre să vorbească de unul singur. Când simte însă calul lângă el, tresare:
- O! Scuzaţi-mă domnule! Nu v-am auzit sosind. Am început să surzesc. Tocmai am terminat de cosit parcela aceasta şi … m-am aşezat să mănânc ceva…
- Poftă bună Ians! Cu toate că ai îmbătrânit pe faţa ta întrezăresc mereu acelaşi surâs plăcut care îţi trădează fericirea!
- Fericit! Da domnule cât este de adevărat! Am timp să citesc… am tot ce-mi trebuie de la tine stăpâne… Mâncarea este foarte bună şi cu mult mai multă decât avea Salvatorul meu când era pe pământ. De altfel, tocmai Îi mulţumeam pentru hrana pe care El mi-a dăruit-o şi astăzi.

Domnul Godar aruncă o privire discretă către masa săracă a lui Ians, aşezată de altfel pe iarbă - o bucată de brânză şi trei felii de pâine de secară. Oare pentru aceasta mulţumeşte Ians lui Dumnezeu? Domnul Godar îşi aminteşte atunci de sala lui de mese, de vesela de cristal şi de paharele de argint pe care chiar el însuşi le-a pregătit pentru masa de prânz. Bătrânul Ians continuă:
- O domnule, am avut un vis ciudat astă noapte. Am visat cerul; era minunat şi apoi am auzit o voce care zicea : ”Cel mai bogat om din vale va muri în această noapte“. Apoi m-am trezit.
Omul cel mai bogat din vale? Este el, bine-nţeles! El, marele proprietar Godar. Neliniştit de cele auzite, încalecă şi porneşte în grabă spre casă simţindu-se parcă din ce în ce mai rău.

“Nu am chef să-mi stric ziua din cauza acestui bătrân nebun”, îşi zice-n sinea lui domnul Godar. Cu o mână tremurândă îşi măsoară bătăile inimii şi febra ce parcă îi învăluie tot trupul. Simte cum neliniştea creşte tăindu-i parcă răsuflarea. Ajuns la locuinţa-i maiestoasă, încredinţează calul un slujitor după care urcă scările somptuoase care-l conduc către uşa de la intrare. Se simte nervos, neliniştit, preocupat, altfel zis deloc în formă. Cel mai bogat om din vale va muri în această noapte?

Această poveste a lui Ians îl nelinişteşte profund. Primul lucru pe care îl face intrând în casă este să sune la doctor.

 - Alo! Doctorul Dubois?

- Da!

- Aţi putea trece azi după amiază pe la mine? Nu! Nu sunt bolnav! Dar veniţi totuşi. Da, da! Un consult general. Pe curând domnule doctor.

Ceasurile după-amiezii se scurg încet … Domnul Godar nu face nimic altceva decât să ciulească urechile la soneria ce va anunţa sosirea medicului, unul dintre cei mai buni prietei ai săi.

Clinc …!

- Da! Intraţi domnule Dubois! Bucuros să vă revăd!

Privindu-şi pacientul care tocmai vine în întâmpinarea sa, doctorul Dubois zâmbeşte şi pe un ton prietenos se adresează interlocutorului său:
- Domnule Godar…, arătaţi foarte bine! Nu-mi spuneţi că aveţi nevoie de doctor!
- Totuşi, dacă aţi vrea să mă consultaţi şi să-mi spuneţi ce gândiţi despre sănătatea mea, v-aş fi foarte recunoscător, răspunde moşierul pe un ton grav.
Fără să mai zăbovească doctorul îşi începe treaba. Scoate stetoscopul şi îşi examinează minuţios pacientul. Odată consultaţia terminată, doctorul aruncă o privire spre chipul îngrijorat al celui care l-a chemat în ajutor.
- Cred totuşi că niciodată n-aţi fost aşa de sănătos ca acum! Spuneţi-mi vă rog, ce vă nelinişteşte, ce vă frământă domnule Godar?
- Ei bine domnule doctor…, este fermierul meu, bătrânul Ians care m-a alarmat în această dimineaţă. Mi-a istorisit ce a visat în noaptea trecută, cum că „cel mai bogat om din vale va muri în această noapte”.
- Ha, ha, ha! Biet prieten. Asta vă nelinişteşte aşa de tare?
- Da! Acest vis a lui Ians mă nelinişteşte! Râdeti, dar în
modul cel mai cinstit vă spun că-mi este teamă...
- Bun. Ascultaţi! Iată ce vă propun: rămâneţi în această noapte în salon. Aceste gânduri negre trebuie alungate şi ca să vă distraţi vă propun să petrecem noaptea împreună. Bine?
- Bucuros domnule doctor. Vom lua cina împreună după care vom rămâne amândoi în salon şi vom discuta toată noaptea.

Încet-încet noaptea-şi coboară umbrele ei reci învăluind în mantia-i neagră moşia şi somptuoasa locuinţă a domnului Godar. Doctorul Dubois încearcă prin conversaţie şi voie bună să-şi distreze prietenul îngândurat. Orologiu fixat pe unul din pereţii salonului bate de nouă ori. Ora nouă. Bine dispus, domnul Dubois reuşeşte să creeze o atmosferă destinsă şi plăcută aşa încât prietenul său Godar să se simtă bine şi să se gândească tot mai puţin la Ians, bătrânul fermier. Zece şi jumătate. Domnule Dubois, chiar vreţi să petreceţi toată noaptea cu mine? E târziu, dar sincer, sunt foarte bucuros să vă ştiu sub acoperişul meu!

- Domnule Godar, dacă vreţi puteţi merge să vă odihniţi. Cât despre mine, nici o grijă, pot să rămân şi să petrec noapea în salon.
Orologiul sună ora unsprezece. Pe neaşteptate se aude soneria. Moşierul Godar sare ca un arc de pe scaun strigând:
- Cine-i acolo?
Se îndreaptă spre uşă. Doctorul îl urmează. Deschide. În faţa uşii, un ţăran, ţinându-şi pălăria în mână se pleacă salutândul respectuos.…
- Ce-i cu tine?
- O domnule, am venit să vă spun că… bătrânul Ians a murit.
Domnul Godar rămâne înmărmurit. Cel mai bogat om din vale era deci Ians? Privindu-şi salonul luxos se gândeşte la bătrânul fermier şi la bucata lui de brânză, amintindu-şi în acelaşi timp de zâmbetu-i ce trăda fericirea.
Domnul Godar este un om bogat, proprietarul unei mari moşii. Ians este însă şi mai bogat, proprietatea lui fiind cerul!

„Salonul frumos împodobit, covoarele scumpe, mobilierul rar, tapiţeria valoroasă şi toate celelalte bogăţii câte le am, cât de puţin valorează în comparaţie cu comoara lui Ians”, îşi spune-n sinea lui domnul Godar. Viaţa veşnică şi un Mântuitor plin de dragoste sunt cu mult mai preţioase decât toate comorile pământului la un loc.
Da! Cel mai bogat om din vale a murit astă noapte! Domnul Godar doreşte să aibă şi el acum bogăţia lui Ians. Dar tu? Eşti bogat pentru Dumnezeu?
Domnul Isus a venit pe pământ să ne aducă mântuirea. Sângele lui preţios a curs pe crucea Golgotei şi pentru tine. Ai tu această comoară? Îl ai tu pe Dumnezeu? El poate fi Salvatorul tău chiar acum. Crede în Domnul Isus care te iubeşte şi a murit pe cruce pentru tine.