Dumnezeu răspunde
- Chibrituri domnule, chibrituri, am chibrituri de vânzare!
Absorbit de gândurile lui omul pare să nu observe copilul care aleargă după el dornic să îşi vândă marfa.
- Chibrituri domnule, chibrituri, continuă copilul să strige!
Întunericul s-a lăsat de mult timp peste oraş iar ploaia rece de toamnă cade fără-ncetare.
- Chibrituri domnule, chibrituri! Două cutii la numai trei franci!
În sfârşit… Omul se-ntoarce ţintind cu privirea copilul care-l urmează rugându-l insistent să-i cumpere marfa. Baieţandrul pare să aibe în jur de opt ani.
- Ce faci aici în stradă la această oră târzie? Eşti ud până la piele şi afară-i frig! De ce nu te întorci la tine acasă?
- O domnule, m-aş întoarce dar am nevoie de zece franci ca să cumpăr ceva de mâncare pentru mine şi pentru mama mea.
- Dar mama ta de ce nu lucrează? Cu ce se ocupă ea?
Clătinând trist din cap copilul se grăbeşte să vorbească:
- O, domnule! Mama este mult prea bolnavă ca să muncească! Domnule, două cuti pentru numai trei franci, nu este scump.
În ciuda nopţii, a ploii şi a frigului ceva parcă-i şopteşte omului să nu întoarcă spatele copilului de lângă el.
Ascultă puiule: eu sunt medic. Dacă mă conduci la mama ta poate aş putea face ceva pentru ea.
Luând-o înainte pe trotuar copilul îl conduce pe medic la el acasă: o casă murdară, cu o uşă care scârţăie şi o scară care geme din toate încheieturile gata să se prăbuşească. Ajunşi la etaj se regăsesc într-o cameră întunecată.
În primele momente medicul nu distinge nimic mai mult decât lumina slabă a unei candele aşezată pe masa din mijlocul camerei; odată obişnuit cu întunericul întrezăreşte un pat în care stă culcată o femeie între două vârste.
- Doamnă, băiatul dumneavoastră mi-a spus că sunteţi bolnavă. Eu sunt medic şi-am venit să vă consult.
După un examen medical rapid, medicul se ridică spunându-i pacientei:
- Trebuie să mergeţi de urgenţă la spital!
- O domnule doctor… De mult timp ştiu că trebuie să merg la spital, dar cine se va ocupa de copilul meu, de Jano? M-am rugat lui Dumnezeu ca să găsesc pe cineva care să se ocupe el, dar nu cunosc pe nimeni! Am citit recent într-un ziar despre un medic, Barnardo, care are o casă mare şi primeşte la el pe copiii care sunt singuri! M-am rugat să găsesc adresa acestui om dar nu ştiu cine mi-ar putea-o da.
Dumnezeu totuşi îmi poate răspunde, nu-i aşa? zice pacienta ridicându-şi privirea către interlocutorul ei!
- Doamnă, am să vă conduc chiar eu la spital. Cât îl priveşte pe Jano, nu vă faceţi grijuri. Chiar eu sunt medicul Barnardo!