Hoţul ascuns sub pat

Iată-l pe Pedro umblând haihui pe trotuar. Urmăreşte cu coada ochiului, chiar dacă nu pare să facă acest lucru, casa de vis-a-vis. Aşteaptă cu nerăbdare căderea nopţii şi stingerea luminilor pentru a se strecura nevăzut şi nesimţit în casa pe care a vizat-o cu puţin mai înainte.

După o zi caniculară de vară, noaptea se anunţă sufocantă. “Cu siguranţă, îşi zice în sinea lui Pedro, la cât de cald este astă noapte vor lăsa o uşă sau o fereastră întredeschisă! Nu-mi va fi prea greu să pătrund neobservat”!

Câteva ore mai târziu, când noaptea învăluie pământul în faldurile ei negre, Pedro se furişează în curtea casei pe care şi-a propus să o spargă. Cum nici una din ferestre nu este deschisă, Pedro forţează uşa de la intrare care, spre fericirea lui, cedează cu uşurinţă fără să facă prea mult zgomot. În casă totul este cufundat în linişte. Priveşte în jurul lui asigurându-se că nu este nimeni să-l vadă, după care avansează cu prudenţă spre una din camere. Deschizând uşa se regăseşte subit într-o cameră întunecată. Obişnuindu-se încet-încet cu întunericul, Pedro distinge o masă iar într-un colţ al camerei un pat. În timp ce priveşte în jurul său căutând ceva să fure, numai ce aude paşi apropiindu-se de uşă. Ne mai având timp să fugă se furişează repede sub pat.

Uşa se deschide şi camera se umple de lumină. Odată intrată în cameră, întreaga familie se aşează pe patul sub care Pedro este ascuns ţinându-şi din răsputeri respiraţia. Se aude răsfoitul unei cărţi după care vocea blândă şi autoritară a tatălui. Cuvintele citite îl fascinează pe Pedro. Niciodată n-a auzit ceva mai frumoas. Glasul Bibliei se coboară de la urechile lui la inimă. Nemişcat, de teamă să nu fie auzit, Pedro ascultă cu mult interes mesajul biblic din acea seară. Cu toate că nu înţelege mare lucru din cele citite, vocea Scripturii se face auzită până în profunzimile inimii lui de hoţ. Odată terminată citirea Bibliei, familia îngenunchează şi tatăl se roagă
lui Dumnezeu ca şi cum ar vorbi unui prieten ce este de faţă. Pedro este complet bulversat. Nu a crezut niciodată că un om se poate ruga lui Dumnezeu în acest fel. După rugăciune, familia se retrage iar camera se cufundă din nou în întuneric şi linişte. Pedro iese din ascunzătoare şi se îndreaptă cu paşi tiptili spre uşă, luând cu el, nimic mai mult decât Biblia familiei aşezată pe masă.

După mai multe luni de citire a Bibliei, în inima lui Pedro se face lumină: îşi recunoaşte păcatele, primeşte în dar iertarea şi se apropie de Dumnezeu prin sângele scump al Domnului Isus Hristos.

Într-o buna zi, Pedro merge la familia de la care a furat Biblia. De data aceasta vizita o face ziua, pe lumină, sună la poartă şi aşteaptă ca cineva să îl invite în casă. Tatăl deschide. Pedro, care nu îi văzuse până atunci decât picioarele plecate la rugăciune, are acum bucuria de a-l vedea faţă în faţă. Pedro restituie Biblia mărturisind în ce circumstanţe a sustras-o din casă şi cum a asistat pe neaşteptate la citirea Bibliei şi la rugăciune.

După un timp, Pedro şi tatăl se pleacă pe genunchi chiar la patul sub care cu câteva luni mai înainte Pedro  se ascunsese.  Acum mulţumeşte lui Dumnezeu pentru mântuirea pe care i-a dăruit-o prin  Domnul Isus Hristos şi pentru harul de a cunoaşte alţi credincioşi salvaţi prin aceiaşi jertfă.

Ce surpriză pentru tatăl familiei să regăsească Biblia într-o astfel de împrejurare!

Ce bucurie pentru Pedro să împărtăşească credinţa lui cu alţi credincioşi!

Ce bucurie pentru Domnul Isus să regăsească o oaie pierdută!