O lovitură de topor
- Bună ziua doamnă. Am nişte Noi Testamente. V-ar interesa unul? Nu costă decât 10 franci, zice omul întinzându-i femeii o carte cu coperţile albastre.
Perin ar vrea să cumpere un nou testament dar ... ceva parcă o reţine. Plimbându-şi mâna prin buzunarul şorţului găseşte o menedă de 10 franci. Întinde banii omului, ia cartea şi intră în casă fără nici măcar a spune la revedere vizitatorului. Odată singură în casă, Perin se gândeşte neliniştită la George, soţul ei. Ce va zice el oare aflând de Noul Testament? George lucrează ca pădurar ceva mai departe în pădure şi în curând se va întoarce acasă pentru masa de prânz. Cunoscându-i caracterul violent, Perin se gândeşte la cum va reacţiona bărbatul la vederea testamentului. În timp ce pregăteşte masa ia cartea şi o aşeză în buzunarul şorţului.
După numai câteva momente iată-l pe George sosind! Lasă toporul la uşă după care intră în casă. Perin serveşte masa apoi povesteşte despre vizita surpriză din cursul dimineţii şi despre achiziţia Noului Testament.
La auzul acestor cuvinte George pune furculiţa pe masă şi… cuprins de mânie, strigă ameninţător:
- Cum poţi risipi banii pe care eu îi câştig cu atâta trudă?
- Nu te supăra, dar banii sunt şi ai mei, îngaimă Perin.
- Ahaaa! Banii sunt şi ai tăi? Ei bine… dacă aşa stau lucrurile, iată ce-am să fac cu cartea cumpărată de tine.
Şi ieşind afară, ţinând într-o mână toporul iar în cealaltă Noul Testament, se îndreptă spre tăietorul de lemne. Aşează cartea pe tăietor şi fără să mai stea pe gânduri, dintr-o singură lovitură de topor, o taie în două.
- Ţine o bucată pentru tine, zice el aruncând una din jumătăţi spre Perin, în timp ce pe cealaltă jumătate o înfundă într-unul din buzunarele pantalonilor!
Cu mânia zvâcnindu-i în vene pleacă să-şi continue treaba în pădure.
Rămasă singură, după ce termină de strâns masa şi de curăţat bucătăria, Perin scoate din buzunarul şorţului cartea mutilată şi începe să citească. Privirea ei se opreşte asupra pasajului în care fiul risipitor se întoarce la casa păritească şi este primit de tatăl său cu braţele deschise. Ce păcat că nu are şi jumătatea cealaltă să ştie de ce a plecat acest om şi de ce se întoarce la tatăl său… Atâtea întrebări se ridică în mintea ei iar dorinţa de a cunoaşte povestirea în întregime arde nestăvilită în inima ei. Din nefericire începutul povestirii se găseşte în cealaltă jumătate a cărţii care stă mototolită într-unul din buzunarele soţului ei. Cum să i-o ceară fără ca acesta să se mânie?
În tot acest timp, George lucrează în pădure la tăiatul lemnelor. Buşteanul pe care îl despică pare să-i fie potrivnic şi să îi dea mult de lucru în această după amiază. Lemnul îi pare atât de dur şi toporul atât de greu… Obosit se aşează pe o buturugă. Simpte însă în buzunar ceva tare care îl jenează. Vâră mâna în buzunar şi scoate bucata de nou testament. Încruntă sprâncenele şi cum nu are nimic altceva de făcut începe să citească: un om a cerut tatălui partea sa de avere şi a plecat să îşi trăiască viaţa într-o ţară îndepărtată. Căzut în cea mai mare mizerie se hotărăşte să se întoarcă la tatăl său. “Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu”.
Din nefericire istorisirea se opreşte aici, unde toporul său a tăiat cartea în două. Finalul se găseşte în cealaltă parte a cărţii pe care în mânia sa a aruncat-o soţiei.
Ce să facă? Ar vrea să ştie ce s-a întâmplat în final cu acest om, cum s-a întors la tatăl său şi cum a fost primit, dar parcă nu îndrăzneşte să-i spună lui Perin.
Întors acasă, George se tot frământă şi se tot gândeşte cum ar putea avea continuarea istorisirii. La rândul ei Perin, servind supa, se întreabă cum ar putea avea cealaltă parte a povestirii făra a stârni mânia soţului.
Dar Dumnezeu care cunoaşte şi cercetează inimile, lucrează în inima fiecăruia dintre ei. „Până la urmă”, îşi zice Perin în sinea ei, „ce am de pierdut dacă-i voi cere lui George cealaltă jumătate de testament”?
- George, în cartea mea se scrie despre un tânăr pe care tatăl său l-a primit cu braţele deschise la întoarcerea lui din călătorie, nu ai putea tu oare …
George tresare:
- Cum de-a mai putut tatăl lui să-l primească la câte rele a făcut?
- Dar ce a făcut? întreabă curioasă Perin.
Întrebările se succed cu repeziciune, fiecare din ei fiind curios să afle despre partea care nu a citit-o şi care fireşte îl interesează.
Aşezând alături cele doua jumătăţi ale Noului Testament, apropie lampa şi citesc împreună de la început şi până la sfârşit pilda fiului risipitor.
Atât George cât şi Perin realizează cât de mult s-au depărtat de Dumnezeu şi cum în dragostea Lui, El ca un tată îndurător, îi primeşte ca şi pe fiul pierdut.
"… Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.
Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească…".
Luca 15 :11-32