Răscumpărat

Ştefan locuieşte într-un sat pe malul mării. Îi plac valurile, vapoarele şi vântul care vine din larg. Într-o zi de vacanţă, cere voie tatălui să lucreze în atelier şi să folosească uneltele sale de tâmplărie.

-Vreau să-mi fac un vapor, spune el tatălui.

Cu multă minuţiozitate, urmând sfaturile tatălui său, Ştefan taie lemnul pentru vapor, apoi fixează de punte un catarg şi velele pe care le decupează dintr-o pânză mai veche.

Va pluti oare vaporul meu, se întreabă Ştefan?

După ce ultimul strat de vopsea se uscă, Ştefan luă pe tatăl său şi porni către mare. Copilul, culcat pe ţărmul apei, admiră cum vaporul făcut de el pluteşte liniştit pe deasupra valurilor.Deodată, atenţia copilului este atrasă de sirena unei maşini de pompieri. Ridicînd ochii zăreşte în depărtare un nor gros de fum. Lăsându-şi vaporaşul să plutească mai departe pe valurile mării, Ştefan se îndreaptă în grabă spre locul incendiului. Nimic grav! Este un depozit părăsit care a luat foc.

Nu după mult timp se întoarce la locul în care şi-a lăsat jucăria... Ce uimire! Vaporul a dispărut. Îl căută mult timp, dar nu-l mai găsi.

Întristat de pierderea corăbioarei pe care chiar el a construit-o, se întoarce acasă.Câteva zile mai târziu, trecând prin faţa unui magazin, Ştefan tresare: în vitrină, printre multe alte articole, zăreşte vaporul confecţionat de el. Fără să mai zăbovească, intră în magazin.

-Domnule vânzător, acela este vaporul meu ; l-am făcut eu cu mâna mea.

-Eu l-am cumpărat de la un pescar, răspunde vânzătorul. Cu plăcere am să ţi-l dau în schimbul sumei pe care eu am platit-o pescarului.În zilele următoare Ştefan încearcă să adune suma necesară lucrând câte ceva pentru vecini. La rândul lor, părinţii îl ajutară şi ei cu ceva bani. Într-o bună-zi, Ştefan merge la magazin şi aşeză pe tejgheaua negustorului toată agoniseala lui, primind în schimb vaporul mult iubit. Părăsind magazinul strânge vaporul la pieptul spunând:

-Tu eşti cu adevărat al meu, de două ori al meu. Nu doar că te-am făcut cu mâna mea, dar te-am şi răscumpărat. 

Aşa cum Ştefan a fabricat vaporul său, Dumnezeu ne-a creat pe noi. Noi suntem lucrarea mâinilor Sale şi Lui îi datorăm totul.

Neascultarea noastră ne-a depărtat de El fiind pierduţi pentru totdeauna. În dragostea Lui a trimis pe pământ pe Domnul Isus ca să ne izbăvească de sub povara păcatului. El a murit pe cruce la Golgota şi ne-a răscumpărat cu preţul sângelui Său. Cât de mult ar trebui să îi mulţumim noi pentru lucrarea Sa minunata de mântuire!