Tom, micul infirm

Demult, într-unul din cele mai sărace cartiere ale Londrei, la ultimul etaj al unei case întunecate şi neaerisite, trăia un baieţel infirm. De mai mult de doi ani stătea culcat în pat. Nimeni nu îl cunoştea...

Înainte să moară părinţii l-au lăsat în grija unei mătuşi în vârstă pe care el o numea "bunica". Aceasta însă se ocupa foarte puţin de el. Acest micuţ, pe nume Tom, s-a născut infirm. Neputinţa l-a făcut să sufere toată viaţa. Atât cât a putut însă, a câştigat câţiva bani făcînd cumpărăturile pentru vecini.

De la moartea părinţilor lui, a trebuit să rămână întins în pat. Cea mai mare bucurie a lui era sa citească din Biblia pe care Jack, cel mai bun prieten al lui, i-a dăruit-o înainte să plece din Londra.

Această carte era singurul prieten al lui Tom. Ea deveni tot mai preţioasă inimii lui. Tot citind Tom a înţeles că Domnul Isus a murit pentru păcatele lui şi l-a primit astfel în inimă ca Salvator.

Dorinţa lui era să vorbească despre Domnul şi altor persoane care nu îl cunoşteau. "Îmi este imposibil să păstrez această veste bună doar pentru mine" se gândea în sinea lui.

Deodată îi veni o idee: "Fereastra este destul de jos, îşi zise el, şi patul este chiar lângă ea. Am nevoie ... doar de hârtie şi creion".

Deschide Biblia la paginile preferate şi scrie cu litere mari pe fiecare bucată de hârtie, câte un verset; mai întâi pe acela care îi plăcea cel mai mult: "Fiul lui Dumnezeu, ... m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (Gal. 2:20). Apoi scrie pe cel din Ioan 14:6 : "Isus a zis: Eu sunt Calea, Adevarul şi Viaţa".

Şi tot continuă să scrie până ce adună un număr mare de bileţele. El nu uită să scrie în partea de sus a fiecărui bileţel: "Pentru trecători. Citiţi vă rog".

Momentul mult aşteptat sosi: se cocoţă cum putu pe fereastră cu bileţelele în mână, şi fără să ezite le dădu drumul unul câte unul. Obosit, se lasă să cadă pe pat şi împreunând mâinile înălţă o rugăciune către Domnul Isus :

"Doamne Isuse, acum fă tu restul".

După mai multe zile, într-o seară, Tom auzi paşi pe scară. Puţin după aceea cineva ciocăni la uşa camerei sale.

- Da, poftiţi, răspunde Tom.

Un domn înalt intră şi se aşeză aproape de patul său.

- Tu eşti cel ce aruncă bucăţi de hârtie pe fereastră?"

- Da domnule, răspunde Tom cu faţa luminată de bucurie. Ştiţi cumva pe cineva care a găsit vreun bileţel?

- Da, chiar eu am găsit unul, şi Dumnezeu m-a făcut să înţeleg că Isus mă iubeşte şi a murit pentru mine. Sunt atât de fericit, încât am venit să îţi mulţumesc."

Tom împreună din nou mâinile şi începu să se roage:

- Doamne Isuse ştiu că Tu mă asculţi şi îţi multumesc nespus de mult că mi-ai trimis acest prieten că să mă încurajeze; fă ca el să vorbească despre Tine la mulţi oameni care încă nu te cunosc. Amin.